În comunism toți lucrau la stat și nimeni nu era mulțumit. Astăzi o parte lucrează la stat și iarăși nemulțumirea crește. Soluția? O economie bazată pe privat

În perioada comunistă, aproape întreaga economie din România era controlată de stat. Fabricile, fermele, magazinele, serviciile și locurile de muncă aparțineau sistemului centralizat.

Teoretic, toată lumea avea un loc de muncă. Practic însă:

• productivitatea era redusă;
• inovația aproape inexistentă;
• iar nivelul de trai rămânea scăzut.

Deși statul controla aproape tot, nemulțumirea populației era generalizată:

• salarii mici;
• lipsuri;
• birocrație;
• dependență totală de sistem;
• și lipsa libertății economice.

După 1989, România a trecut către economia de piață, însă după mai bine de trei decenii apare o nouă întrebare:

De ce există în continuare atât de multă nemulțumire?

Un stat tot mai mare și o economie privată tot mai apăsată

În prezent, milioane de români lucrează în mediul privat, însă aparatul de stat continuă să consume o parte uriașă din resursele economiei.

Tot mai mulți antreprenori și angajați din privat consideră că:

• taxele sunt prea mari;
• birocrația este excesivă;
• iar economia productivă susține un aparat administrativ prea costisitor.

În același timp, nici o parte dintre bugetari nu sunt mulțumiți:

• salariile sunt considerate insuficiente;
• presiunea administrativă este ridicată;
• iar sistemul public rămâne rigid și ineficient.

Astfel, România pare prinsă într-un paradox:

• în comunism aproape toți lucrau la stat și erau nemulțumiți;
• astăzi doar o parte lucrează la stat și nemulțumirea persistă.

Problema nu este munca, ci cine produce valoare economică

Orice stat funcționează pe baza economiei productive.

Cei care:

• construiesc;
• cultivă;
• produc;
• investesc;
• transportă;
• dezvoltă servicii;
• și creează locuri de muncă

sunt cei care generează resursele reale din economie.

Din taxele lor sunt plătite:

• salariile bugetare;
• pensiile;
• spitalele;
• școlile;
• și întregul aparat administrativ.

Problema apare atunci când:

• numărul celor care consumă resurse crește mai rapid decât numărul celor care le produc;
• iar presiunea fiscală devine tot mai mare asupra economiei private.

O economie sănătoasă are nevoie de un sector privat puternic

Susținătorii unei reforme economice profunde afirmă că România are nevoie:

• de mai puțin control birocratic;
• mai puține taxe;
• mai puține blocaje administrative;
• și mai multă libertate economică.

Ideea centrală este simplă:
o societate prosperă nu poate exista fără o economie privată puternică și competitivă.

În opinia acestora, soluția nu este extinderea aparatului de stat, ci:

• stimularea antreprenoriatului;
• reducerea birocrației;
• încurajarea investițiilor;
• și mutarea cât mai multor activități către economia productivă.

„Toți la privat” – o idee radicală sau o necesitate?

Expresia „toți să lucreze la privat” nu înseamnă dispariția completă a statului.

Orice societate are nevoie de:

• profesori;
• medici;
• poliție;
• justiție;
• administrație.

Însă criticii actualului sistem consideră că statul trebuie:

• să fie mai suplu;
• mai eficient;
• și concentrat pe funcțiile esențiale.

În rest, economia ar trebui lăsată să producă și să se dezvolte liber.

Lecția pe care România încă încearcă să o învețe

Atât comunismul, cât și excesele birocratice moderne arată același lucru:
o economie nu poate prospera atunci când sistemul administrativ devine mai important decât cei care produc efectiv valoare.

Pentru mulți români, adevărata reformă nu înseamnă doar schimbarea taxelor sau a guvernelor, ci schimbarea relației dintre stat și cetățean.

O societate prosperă nu se construiește prin control excesiv și dependență de aparat, ci prin:

• libertate economică;
• inițiativă;
• muncă productivă;
• și respect pentru cei care susțin economia reală.