E timpul să alegem ce dorim

De aproape patru decenii, campaniile electorale din România au urmat același tipar. Politicienii au promis dezvoltare, locuințe, drumuri, spitale, pensii mai mari, salarii mai bune și un nivel de trai mai ridicat. De fiecare dată, promisiunile au fost prezentate în termeni generali, fără indicatori clari și fără termene precise prin care cetățenii să poată evalua succesul sau eșecul celor aleși.

Problema nu este că au existat promisiuni. Problema este că, de cele mai multe ori, ele nu au fost însoțite de obiective măsurabile și de mecanisme prin care populația să poată verifica dacă acestea au fost îndeplinite.

Politica promisiunilor trebuie înlocuită cu politica rezultatelor

În mediul privat, orice manager este evaluat după rezultate. Dacă obiectivele nu sunt atinse, apar consecințe. În schimb, în politică, evaluarea este adesea făcută pe baza discursurilor, a imaginii publice sau a explicațiilor privind motivele pentru care anumite promisiuni nu au fost realizate.

Cetățenii ar trebui să ceară un model diferit.

Nu doar promisiuni, ci:

• obiective clare;
• indicatori măsurabili;
• termene de realizare;
• rapoarte publice periodice privind progresul.

O guvernare modernă trebuie să poată fi verificată în mod obiectiv.

Obiectivele trebuie să fie concrete

În locul formulărilor vagi precum „vom crește nivelul de trai” sau „vom reduce sărăcia”, alegătorii ar trebui să solicite ținte precise.

De exemplu:

• reducerea timpului de obținere a unui document administrativ la maximum 24 de ore;
• digitalizarea completă a unui număr clar de servicii publice;
• construcția unui număr determinat de kilometri de infrastructură;
• reducerea deficitului bugetar la un anumit nivel;
• creșterea veniturilor populației prin măsuri clar definite.

Un obiectiv precum introducerea unui venit minim garantat de 2.000 de lei pentru fiecare cetățean într-un termen de 12 luni este un exemplu de țintă care poate fi măsurată și evaluată. Desigur, o astfel de propunere ar necesita o analiză riguroasă privind costurile, sursele de finanțare și efectele economice, însă avantajul este că succesul sau eșecul său poate fi verificat în mod direct.

Fără rezultate, fără mandat

O democrație matură presupune responsabilitate.

Dacă un guvern își asumă obiective clare și nu le îndeplinește, cetățenii trebuie să poată sancționa acest eșec la următoarele alegeri. În plus, partidele politice ar trebui să își asume public criterii de performanță după care să fie evaluate.

Prea des, lipsa rezultatelor este justificată prin factori externi, moșteniri dificile sau conflicte politice. Uneori aceste explicații sunt reale, însă ele nu pot înlocui nevoia de rezultate concrete.

România nu își permite să crească datoria fără rezultate

O altă cerință esențială este ca orice program major să fie analizat prin prisma sustenabilității financiare.

Creșterea bunăstării prin împrumuturi permanente nu reprezintă o soluție pe termen lung. Datoria publică trebuie utilizată pentru investiții care generează dezvoltare și venituri viitoare, nu doar pentru consum imediat.

Cetățenii au dreptul să întrebe:

• cât costă o măsură;
• cum este finanțată;
• ce efecte produce;
• dacă generează sau nu datorii suplimentare.

Transparența financiară trebuie să devină regula, nu excepția.

Populația trebuie să ceară mai mult

Poate cea mai mare schimbare necesară nu este în politică, ci în așteptările alegătorilor.

În loc de:

• sloganuri;
• promisiuni generale;
• conflicte între partide;

cetățenii pot cere:

• obiective măsurabile;
• termene clare;
• evaluări publice;
• responsabilitate pentru rezultate.

Concluzie

România are nevoie de o cultură a performanței și a responsabilității publice. După aproape 40 de ani de promisiuni generale, este timpul ca alegătorii să ceară mai mult decât intenții bune.

Nu este suficient ca politicienii să spună ce vor să facă. Ei trebuie să spună cât, până când, cu ce cost și cum va putea populația verifica rezultatul.

Viitorul nu se construiește prin promisiuni indefinite, ci prin obiective clare, termene precise și responsabilitate față de cetățenii care acordă mandatul. O societate care cere rezultate va obține mai multe rezultate decât una care se mulțumește cu promisiuni.