O alternativă la cele 250 de milioane de euro alocate de Guvernul Bolojan: energie produsă de instituțiile publice, nu subvenții pentru câțiva beneficiari

Guvernul interimar condus de Ilie Bolojan a anunțat alocarea a 250 de milioane de euro din Fondul pentru Modernizare pentru două scheme de sprijin: instalarea de contoare inteligente și dezvoltarea unor capacități de stocare a energiei. Din această sumă, 100 de milioane de euro sunt destinate operatorilor de distribuție pentru instalarea de contoare inteligente, iar restul de 150 de milioane de euro vor fi direcționați către proiecte de stocare a energiei.

Deși obiectivul declarat este reducerea facturilor la energie, apare o întrebare legitimă: nu ar fi existat o soluție cu impact economic și social mai mare pentru aceeași sumă?

În locul unei scheme de finanțare care va concentra cea mai mare parte a fondurilor către un număr redus de operatori și investitori, statul român ar fi putut demara un program național de independență energetică a instituțiilor publice.

Imaginați-vă că cele 250 de milioane de euro ar fi fost utilizate pentru instalarea a aproximativ 2.000 de sisteme fotovoltaice pe școli, spitale, universități, primării, centre sociale și alte instituții publice. Fiecare sistem ar putea avea o putere de 50 kW și o capacitate de stocare de 100 kWh, asigurând producția locală de energie și reducând dependența de rețea.

Rezultatul ar fi fost apariția unei rețele energetice distribuite cu o putere instalată de aproximativ 100 MW și o capacitate de stocare de 200 MWh, răspândită în întreaga țară. Spre deosebire de investițiile concentrate în câteva puncte, această soluție ar fi creat mii de surse locale de producție și echilibrare a energiei.

Beneficiile unei astfel de abordări ar fi fost multiple.

În primul rând, instituțiile publice și-ar fi redus considerabil costurile cu energia electrică. Banii economisiți anual ar fi rămas în sistemul de educație, sănătate și administrație publică, în loc să fie transferați către furnizorii de energie.

În al doilea rând, cele 2.000 de sisteme de stocare ar fi funcționat ca o infrastructură națională de reglaj. Bateriile ar fi absorbit surplusul de energie solară din timpul zilei și l-ar fi livrat în orele de consum ridicat, contribuind la stabilizarea Sistemului Energetic Național.

În al treilea rând, creșterea producției distribuite ar fi introdus o concurență reală în piața energiei. O ofertă suplimentară de energie în mii de puncte de consum ar reduce presiunea asupra prețurilor și ar diminua dependența de producătorii cu costuri ridicate.

Mai mult, fiecare kilowatt-oră produs de aceste sisteme ar înlocui energie provenită din surse poluante și scumpe. În continuare, o parte importantă a energiei din România este produsă în centrale pe combustibili fosili, iar costurile certificatelor de emisii sunt suportate în final de consumatori. Dezvoltarea rapidă a energiei regenerabile distribuite ar reduce aceste costuri și ar contribui la îndeplinirea obiectivelor de mediu.

Există și un argument strategic. În cazul unor pene de curent, crize energetice sau situații de urgență, spitalele, școlile și instituțiile publice dotate cu baterii și panouri fotovoltaice ar putea continua să funcționeze independent de rețeaua națională.

Susținătorii programului anunțat de Guvernul Bolojan argumentează că investițiile în stocare și contorizare inteligentă sunt necesare pentru modernizarea sistemului energetic. Acest lucru este adevărat. Totuși, întrebarea esențială rămâne dacă fondurile publice trebuie să finanțeze în principal infrastructura unor operatori și investitori sau dacă ar trebui să creeze active productive aflate direct în proprietatea comunităților și instituțiilor publice.

România are nevoie de investiții în energie. Însă poate că cea mai eficientă investiție nu este aceea care distribuie granturi către câțiva beneficiari, ci aceea care transformă mii de instituții publice în producători de energie, reduce cheltuielile statului, crește concurența și oferă cetățenilor o securitate energetică reală.

Cele 250 de milioane de euro anunțate de Guvernul interimar Bolojan ar putea reprezenta un pas înainte pentru sectorul energetic. Dar aceeași sumă, investită într-un program național de producție și stocare distribuită, ar fi avut potențialul de a schimba fundamental modul în care România produce, consumă și gestionează energia electrică.