Mai bine să stai degeaba decât să blochezi munca celor care produc

În orice societate există persoane care produc valoare și persoane care consumă valoare. Prosperitatea apare atunci când cei care produc sunt încurajați, susținuți și lăsați să își desfășoare activitatea. Sărăcia apare atunci când inițiativa este sufocată de birocrație, reglementări excesive și interpretări abuzive ale acestora.

De multe ori, dezbaterea publică se concentrează asupra celor care nu au un loc de muncă sau care beneficiază de diverse forme de sprijin social. Se discută despre costurile pe care acestea le generează pentru societate. Mult mai rar se vorbește despre costurile uriașe provocate de persoanele aflate în poziții administrative care, în loc să faciliteze activitatea economică, o blochează.

Un antreprenor care dorește să construiască o fabrică, un depozit, o fermă, un magazin sau un ansamblu de locuințe investește bani, își asumă riscuri și creează locuri de muncă. În jurul investiției sale se dezvoltă furnizori, prestatori de servicii, angajați și familiile acestora. O singură investiție poate genera beneficii pentru sute sau chiar mii de persoane.

În schimb, un funcționar care interpretează excesiv o reglementare, care refuză să își asume o decizie sau care caută permanent motive pentru a respinge o solicitare poate bloca luni sau ani întregi un proiect care ar fi adus beneficii întregii comunități.

Prejudiciul produs de o astfel de atitudine este adesea invizibil, dar enorm. Nu se vede fabrica care nu s-a construit. Nu se văd locurile de muncă ce nu au fost create. Nu se văd taxele care nu au fost colectate. Nu se văd familiile care ar fi avut venituri mai bune. Toate acestea reprezintă costuri reale suportate de întreaga societate.

Problema nu este existența regulilor. O societate modernă are nevoie de reguli clare și predictibile. Problema apare atunci când scopul administrației devine apărarea procedurii în locul servirii cetățeanului. Când funcționarul caută motive pentru a spune „nu” în loc să identifice soluții legale pentru a spune „da”, administrația încetează să mai fie un sprijin și devine o frână.

În multe situații, o persoană care nu produce nimic generează un cost limitat pentru societate. În schimb, o persoană aflată într-o poziție de decizie care împiedică activitatea economică poate produce pierderi de sute de ori mai mari decât costul propriului salariu. Fiecare autorizație întârziată, fiecare aviz blocat și fiecare investiție abandonată înseamnă oportunități pierdute pentru întreaga comunitate.

România are nevoie de o schimbare de mentalitate în administrație. Funcționarul public trebuie să fie evaluat nu după numărul de documente pe care le solicită, ci după capacitatea sa de a rezolva problemele cetățenilor respectând legea. Instituțiile trebuie să fie judecate după investițiile atrase, timpul economisit și serviciile oferite, nu după volumul de hârtii produse.

Digitalizarea și simplificarea administrativă reprezintă soluții esențiale. Cu cât decizia depinde mai puțin de interpretarea subiectivă a unui funcționar și mai mult de reguli clare și transparente, cu atât șansele de abuz și blocaj sunt mai mici.

O societate prosperă nu este aceea în care cetățeanul se teme de administrație, ci aceea în care administrația lucrează pentru cetățean. Rolul statului nu este să împiedice oamenii să creeze valoare, ci să le ofere un cadru simplu și predictibil în care să o poată face.

De aceea, adevărata reformă nu înseamnă doar reducerea cheltuielilor publice. Înseamnă transformarea administrației dintr-un mecanism de control într-un mecanism de sprijin. Pentru că fiecare investiție blocată înseamnă mai puțină prosperitate pentru toți, iar fiecare proiect realizat înseamnă mai multe oportunități pentru întreaga comunitate.