Resursele nu creează prosperitate. Libertatea o creează.

Mulți explică succesul Americii prin resursele sale naturale, poziția geografică sau diverse conjuncturi istorice. Totuși, dacă resursele ar fi suficiente pentru a genera prosperitate, atunci Africa ar fi cea mai bogată regiune a lumii, Brazilia ar domina economia globală, iar numeroase state bogate în petrol, gaze, aur sau diamante ar fi exemple de bunăstare pentru întreaga planetă.

Realitatea demonstrează contrariul.

Resurse există aproape peste tot. Ceea ce face diferența este libertatea oamenilor de a crea, de a investi, de a risca și de a păstra o parte cât mai mare din rezultatul muncii lor. Adevărata bogăție nu se află în pământ, ci în mintea oamenilor.

America a devenit puternică deoarece milioane de oameni au avut libertatea de a începe o afacere, de a construi o fabrică, de a inventa un produs sau de a investi capital fără ca statul să le confişte prin taxe excesive cea mai mare parte a câștigurilor. Impozitele relativ reduse și respectul pentru proprietatea privată au permis acumularea de capital și apariția unei clase de antreprenori care au construit industrii întregi.

Acești oameni nu au creat doar averi personale. Ei au construit uzine, căi ferate, porturi, rețele comerciale și milioane de locuri de muncă. Tocmai de aceea America a atras valuri de imigranți din întreaga lume. Oamenii nu traversau oceanele pentru ajutoare sociale. Veneau pentru șansa de a munci și de a-și hrăni familiile.

Însă prosperitatea conține și semințele propriilor sale probleme. După generații de creștere economică, apare tendința ca o parte a societății să uite sursa bunăstării. Locurile de muncă și nivelul ridicat de trai încep să fie percepute ca drepturi garantate, nu ca rezultatul investițiilor și al muncii productive.

În loc să încurajeze crearea de valoare, tot mai multe grupuri solicită taxe mai mari asupra celor care investesc și produc. Politicienii descoperă că este mai ușor să promită redistribuirea bogăției decât să explice cum se creează aceasta. Astfel se formează o alianță între cei care trăiesc din redistribuire și cei care câștigă putere politică prin promisiunea unor beneficii finanțate din munca altora.

Problema este că bogăția nu poate fi redistribuită la infinit. Dacă antreprenorii sunt penalizați suficient de mult, investițiile se reduc, locurile de muncă dispar, iar capitalul se mută către regiuni mai prietenoase. În cele din urmă, societatea începe să consume ceea ce a fost creat în trecut, fără să mai genereze suficientă valoare nouă.

Istoria arată că națiunile nu devin prospere pentru că au resurse, ci pentru că au libertate economică. Resursele pot fi un avantaj, dar fără proprietate privată, inițiativă și impozite rezonabile ele rămân doar materii prime nevalorificate.

Adevărata plusvaloare a unei societăți nu este aurul din subsol, petrolul din adâncuri sau terenul pe care îl deține. Adevărata plusvaloare este libertatea omului de a crea mai mult decât consumă și de a păstra suficient din rezultatul muncii sale pentru a avea motive să continue să construiască.