Politică

Nicușor Dan, un președinte ocupat fără rezultat

Nicușor Dan, un președinte ocupat fără rezultat
Nicușor Dan, un președinte ocupat fără rezultat: Scuze despre lipsa de timp în timp ce România merge pe linie de avarie
În apariția sa publică din 10 noiembrie de la Palatul Cotroceni, președintele Nicușor Dan a oferit imaginea unui lider copleșit de propria agendă, invocând în repetate rânduri lipsa de timp și nevoia de prioritizare pentru a explica de ce problemele majore ale țării rămân neabordate. Însă, în timp ce șeful statului își justifică pasivitatea prin constrângeri de calendar, România își continuă declinul economic și instituțional, adâncindu-se într-o criză fără o direcție clară.
Astăzi, țara nu are o strategie reală de dezvoltare, nici un plan coerent de reindustrializare și nicio viziune pentru creșterea capacităților energetice. Totul funcționează pe linie de avarie, iar datoria publică continuă să crească accelerat pe măsură ce statul se împrumută constant doar pentru a-și finanța propriul consum și pentru a asigura bunăstarea aparatului politic și administrativ.
Președintele României dispune de o forță imensă prin puterea exemplului, prin autoritatea morală a funcției și prin accesul direct și imediat la cetățeni. Cu toate acestea, în loc să folosească această tribună pentru a impune soluții concrete de digitalizare și de reformare profundă a statului – măsuri esențiale pentru a eficientiza un aparat birocratic supradimensionat care taxează excesiv și se împrumută iresponsabil –, Nicușor Dan a ales să ofere doar justificări.
Ascunzându-se în spatele prerogativelor constituționale limitate ale funcției prezidențiale, șeful statului ignoră un adevăr fundamental: prerogativele sunt exact aceleași pentru orice președinte. Diferența majoră o fac atitudinea, viziunea și modul de implicare în viața cetății.
Mai mult, în fața presiunii publice, președintele s-a arătat vizibil temător de faptul că a dezamăgit așteptările celor care l-au votat. Însă, în loc să răspundă acestei temeri prin curaj politic, prin inițiative reformatoare și prin trasarea unor direcții clare pentru națiune, a preferat confortul și retragerea într-o locuință de protocol, lăsând România să plutească în derivă sub povara datoriilor și a lipsei de leadership.